- trivialitāte
- I.1. тривиальность (Грам. инф.: ж.; Окончания: \trivialitāteи)2. пошлость (Грам. инф.: ж.; только ед.; Окончания: \trivialitāteи; р. мн. \trivialitāteей)LKLv59▪ Sinonīmilietv. banalitāteT09
Latviešu-krievu vārdnīcu. 2014.
trivialitāte
Смотреть что такое "trivialitāte" в других словарях:
trivialitate — TRIVIALITÁTE, trivialităţi, s.f. Însuşirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviinţă, neruşinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [pr.: vi a ] – Din fr. trivialité. Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TRIVIALITÁTE s … Dicționar Român
trivialitáte — s. f. (sil. vi a ), g. d. art. trivialitäţii; pl. trivialitäţi … Romanian orthography
vulgaritate — VULGARITÁTE, vulgarităţi, s.f. Caracterul a ceea ce este vulgar (1), lipsit de distincţie; trivialitate, grosolănie. ♦ (concr.; la pl.) Expresie vulgară (1), lucru, faptă vulgară. – Din fr. vulgarité, lat. vulgaritas, atis. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
obscenitate — OBSCENITÁTE, obscenităţi, s.f. Ceea ce este obscen; neruşinare, trivialitate, indecenţă, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. – Din fr. obscénité, lat. obscenitas, atis. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OBSCENITÁTE s. imoralitate,… … Dicționar Român
impudicitate — IMPUDICITÁTE s.f. Lipsă de pudoare, de ruşine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de ruşine; neruşinare; impudoare. – Din fr. impudicité. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 IMPUDICITÁTE s. v. imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă,… … Dicționar Român
licenţiozitate — LICENŢIOZITÁTE, licenţiozităţi, s.f. Caracterul, însuşirea a ceea ce este licenţios; comportare, faptă, vorbă etc. licenţioasă. [pr.: ţi o ] – Licenţios + suf. itate. Trimis de the catalin, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LICENŢIOZITÁTE s. v.… … Dicționar Român
licenţă — LICÉNŢĂ, licenţe, s.f. 1. Titlu obţinut la terminarea studiilor superioare, pe baza unui examen prin care se dobândeşte dreptul de a exercita profesiunea corespunzătoare studiilor făcute; examen dat pentru obţinerea acestui titlu; p. ext. diplomă … Dicționar Român
mascara — MASCARÁ, mascarale, s.f. (înv.) Bufon, paiaţă, măscărici; p.ext. om neserios, puşlama. 2. (pop.) Batjocură, ocară. ♢ expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de ruşine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a… … Dicționar Român
măscară — MĂSCÁRĂ, măscări, s.f. (pop.; mai ales la pl.) Faptă sau vorbă necuviincioasă, neruşinată; ocară, obscenitate, pornografie. ♢ expr. A face de măscară = a face de râs. – Din măscări (derivat regresiv). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
măscăriciune — MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s.f. (înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. ciune. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂSCĂRICIÚNE s. v. bufonerie, caraghio slâc, clovnerie, comicărie, giumbuşluc, imoralitate,… … Dicționar Român
măscărie — MĂSCĂRÍE, măscării, s.f. Măscăriciune. – Măscări + suf. ie. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂSCĂRÍE s. v. bufonerie, caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbuşluc, imoralitate, impudoare, indecenţă, necuviinţă, neruşinare,… … Dicționar Român
